Educația adulților și schimbările climatice Schimbările climatice, cauzate de consumul nostru de energie, supraexploatarea ecosistemelor și modelele nesustenabile de consum și producție, amenință să anuleze o mare parte din progresul înregistrat. Schimbările climatice afectează securitatea alimentară și aprovizionarea cu apă prin schimbarea tiparelor de precipitații și au impact asupra infrastructurii prin creșterea nivelului mării și intensitatea crescândă a furtunilor, inundațiilor și secetelor. Pe măsură ce daunele cresc, economiile vor trebui să-și transfere cheltuielile către asistența în caz de dezastre și să se îndepărteze de dezvoltarea socială, ceea ce înseamnă că progresele realizate în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului din 2000 ar putea regresa rapid. Deși există numeroase instrumente de politici publice și soluții tehnice pentru atenuarea și răspunsul la schimbările climatice, schimbarea comportamentului persoanelor și organizațiilor va fi componenta cea mai critică a procesului. În timp ce educația este propusă ca fiind cel mai eficient mecanism pentru schimbarea comportamentului și îmbunătățirea alfabetizării climatice, nu este clar care este cea mai bună metodă pentru ca această educaţie să fie facută. În timp ce multe programe de educație au făcut o treabă excelentă, construind cunoștințe despre cauzele schimbărilor climatice, există puține dovezi că aceste cunoștințe sunt suficiente pentru a schimba comportamentele responsabile de schimbările climatice. În plus, politicile educaționale tind să vizeze tinerii și rareori abordează alfabetizarea climatică a publicului larg. Între timp, cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră (GES) în atmosferă produse de activitatea umană continuă să crească.

„Învățați să știți” și „Învățați să faceți”

Politicile educaționale nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe cauzele și impactul schimbărilor climatice. Dacă scopul final al educației privind schimbările climatice este de a cultiva oameni capabili să folosească cunoștințele pentru a schimba comportamente nesustenabile din punct de vedere ecologic sau pentru a învăța noi comportamente adaptative, atunci conținutul curricular trebuie să includă componente care se concentrează pe opțiunile de atenuare și adaptare atât la nivel individual, cât și la nivel de sistem. În plus, politicile curriculare nu pot fi considerate suficiente dacă urmăresc doar dezvoltarea „gândirii critice” fără nicio legătură cu soluții acționabile pe această temă. Acest tip de model de politică curriculară duce adesea la un decalaj cognitiv – cursanții adulți au un grad ridicat de cunoștințe teoretice despre schimbările climatice și soluțiile posibile (învăț să cunosc), dar au competențe scăzute în implementarea acestor soluții (învăț să fac). Un curriculum deosebit de potrivit pentru transpunerea cunoștințelor în acțiune este educația civică. În timp ce științele naturii și geografia învață adesea cauzele schimbărilor climatice, educația civică are un mare potențial pentru a cultiva agenți ai schimbării care nu numai că vizează, ci și pun în aplicare soluții la schimbările climatice. Conceptul actual de educație civică nu numai că include, ci depășește și cadrul politico-legal și implică dezvoltarea unui etos al drepturilor și responsabilităților comune, luând în considerare procesul decizional de grup, identitatea, diversitatea, justiția și echitatea. O înțelegere a schimbărilor climatice și a legăturii dintre mediul natural și instituțiile civice ar trebui să fie o componentă esențială a oricărei programe de educaţie civică.

Abilitățile civice relevante pentru schimbările climatice ar trebui să includă:

  • capacitatea de a recunoaște dimensiunile de mediu, sociale și economice ale schimbărilor climatice;
  • capacitatea de a conecta acțiunile și inițiativele locale la procesele globale și;
  • capacitatea de a trece de la analiză la acțiuni sistematice privind schimbările climatice.

Politicile curriculare care încurajează învățarea prin serviciu – învățarea în care adulții sunt implicați în activități și proiecte comunitare – reprezintă un element important în integrarea temei schimbărilor climatice în educația pentru cetățeni. Învățarea prin serviciu asigură o concentrare egală atât asupra serviciului oferit, cât și asupra rezultatelor învățării. Această abordare permite educatorilor, administratorilor, personalului și părților interesate ale comunității să-și dezvolte propriile competențe de răspuns la schimbările climatice. Acest lucru generează o cultură a competenței de acțiune în instituții, precum și în rândul indivizilor din cadrul acestora. Implicarea adultilor Crearea de politici educaționale pentru adulți axate pe atenuarea schimbărilor climatice este deosebit de urgentă având în vedere relația dintre vârstă și emisiile de GES. În timp ce cercetările recente sugerează că producția de GES pe cap de locuitor scade brusc în rândul celor foarte în vârstă (cei de peste 80 de ani), aceasta crește constant până la mijlocul anilor 60 și rămâne peste emisiile pe cap de locuitor ale celor sub 30 de ani de-a lungul anilor 70. Pe măsură ce speranța de viață crește continuu odată cu aspirațiile materiale din întreaga lume, această tendință este probabil să crească. În timp ce majoritatea politicilor educaționale privind schimbările climatice sunt orientate către tineri, emisiile lor de GES pe cap de locuitor sunt relativ scăzute, în comparație cu cei în vârstă. În schimb, cei peste 50 de ani își duc stilul de viață cu conținut ridicat de carbon până la o vârstă și mai înaintată. Politicile educaționale cuprinzătoare axate pe adaptarea la schimbările climatice, care vizează cei peste 65 de ani, vor fi deosebit de relevante. Educarea seniorilor cu privire la această problemă nu este doar strategică, ci valorifică capacitatea lor de agenți ai schimbării în propriile generații și comunități. Provocarea acum este de a modela educația non-formală privind schimbările climatice pentru adulți. Politicile care încurajează reducerea dimensiunilor, planificarea inteligentă a orașului, transportul public și sistemele durabile de alimente, energie și apă vor trebui să încorporeze componente educaționale care implică direct cohortele de vârstă înaintată care ar putea fi reticente în a-și modifica comportamentele sau a învăța noi tehnologii. Ministerele și departamentele guvernamentale, întreprinderile, organizațiile neguvernamentale și alți actori ai societății civile ar trebui să lucreze cu oficialii politicii educaționale pentru a sinergiza politicile educaționale privind schimbările climatice în cadrul propriilor organizații.